OCN și asigurările: unde trece frontiera legii?

În ultima perioadă, în societate se ridică tot mai des întrebarea: au dreptul organizațiile de creditare nebancară (OCN) să se ocupe de asigurări? Pentru a înțelege acest lucru, este necesar să apelăm la legislația Republicii Moldova.

Conform articolului 8 din Legea privind organizațiile de creditare nebancară, OCN-urile au dreptul să desfășoare cu titlu profesional, exclusiv activități de creditare nebancară.

Legea definește în mod direct că activitatea de creditare nebancară include:

• a) acordarea de credite nebancare;
• b) leasingul financiar.

Alte tipuri de activitate profesională principală pentru OCN-uri nu sunt prevăzute de lege. Aceasta înseamnă că organizațiile de creditare nebancară nu pot desfășura activitate de asigurare ca asigurători, adică nu pot încheia în mod independent contracte de asigurare, nu pot prelua riscuri de asigurare și nu pot efectua plăți de despăgubiri asiguratorii.

Cu toate acestea, în practică, unele companii utilizează posibilitatea prevăzută de aceeași legislație de a acționa în calitate de agent bancassurance.

Bancassurance este un model de parteneriat în care o organizație financiară (în acest caz OCN) acționează ca agent al unei companii de asigurare și oferă clienților produse de asigurare în numele unui asigurător licențiat. În cadrul acestui model, OCN-ul nu este asigurător, nu preia riscuri de asigurare și nu desfășoară activitate de asigurare ca atare. Este doar un intermediar.

Datorită acestui mecanism, clienții pot contracta:

• asigurare de viață,
• asigurare de bunuri,
• CASCO,
• asigurare de călătorie și alte tipuri de polițe.

Este important de subliniat: nu este vorba despre asigurarea creditului, ci despre vânzarea produselor de asigurare ale companiei de asigurare prin modelul de colaborare prin agenție.

Astfel, frontiera legii trece clar: OCN-ul poate să se ocupe doar de creditare și leasing financiar ca activitate principală, dar are dreptul să acționeze ca agent al companiei de asigurare în cadrul modelului bancassurance, fără a încălca astfel cerințele legislației.

Înțelegerea acestei diferențe permite evitarea speculațiilor și evaluarea obiectivă a activității organizațiilor financiare pe piață.

Când este asigurarea obligatorie?

Există o singură excepție de la această regulă: creditele ipotecare. În cazul unui credit garantat cu o proprietate imobiliară (casă sau apartament), asigurarea bunului împotriva riscurilor (incendiu, calamități naturale etc.) este obligatorie prin lege. Aceasta este o măsură de protecție atât pentru tine, cât și pentru creditor, având în vedere valoarea ridicată a garanției.

Deci:

• Credit de consum (nevoi personale, refinanțare, etc.) → asigurarea este facultativă, poți refuza
• Credit ipotecar (garantat cu casa) → asigurarea imobilului este obligatorie

Riscuri pentru consumator in cazul creditului de consum:

1. Riscul de Insolvabilitate

2. Riscul de Fraudă și Abuzuri

3. Riscul Lipsei de Profesionalism

4. Riscul Conflictului de Interese. Utilizarea abuzivă a fondurilor

5. Riscul Lipsei de Transparență

6. Riscul Lipsei de Protecție Legală. Absența mecanismelor de garantar